Cum să faci fotografii HDR pe modul manual

În acest articol vă voi arăta cum se obține o fotografie HDR (High Dynamic Range – gamă dinamică mare) de tip panoramă, lucrând manual la cea mai bună calitate. Procedeul poate fi realizat cu orice fel de cameră ce suportă setări manuale.
Recomandarea mea (poate cea mai importantă) este să fotografiați întotdeauna pe formatul RAW (brut) dacă aparatul foto / telefonul vă permite. O fotografie RAW este incomparabilă cu un JPEG, având mult mai multă informație și fiind mult mai ușor de prelucrat ulterior fără să aveți zone pixelate, cu aberații cromatice sau mult zgomot de imagine (purici/noise).

În cazul de față am fotografiat un apus, deci am urmărit ca fotografiile de bază să fie corect expuse, poate puțin subexpuse, fotografiate cu ISO 100 pentru a evita prezența zgomotului de imagine, folosind funcția de braketing a camerei pentru a modifica timpul de expunere în vederea realizării următoarelor două cadre.

Ce este fotografia în formatul HDR?

Este o fotografie în care este prezentă mai multă informație din zonele luminoase sau întunecate.

Cum se obține fotografia HDR

Regula de bază conține 3 fotografii identice cu luminozitate diferită. Una expusă corect, una subexpusă (întunecată), iar alta supra expusă (foarte luminoasă). Cele trei se suprapun cu ajutorul programelor de editare foto, prin acest procedeu adăugând fotografiei corect expuse informații din celelalte două. Cea subexpusă ajutând prin adăugare de informații în zonele foarte luminoase din fotografie (ex. cerul) iar din fotografia supraexpusă se preiau informațiile din zonele întunecate, umbrite, ale fotografiei. Acest pas poate fi observat în fotografia de mai jos.

Chiar dacă nu este o diferență foarte mare, trebuie doar să țineți cont că în fotografia rezultată din cele trei este prezentă mult mai multă informație, care ajută la procesarea ulterioară prin faptul că nu va apărea zgomot de imagine față de prelucrarea unei singure poze expuse corect, unde nu există suficientă informație pentru zonele luminoase și întunecate.

Cum puteți obține aceste 3 fotografii

Majoritatea camerelor foto au o funcție numită „braketing” ce face 3 sau mai multe fotografii cu mai multe trepte de lumină între acestea, urmând să fotografieze cu setările prezente și apoi să mai facă un cadru mai întunecat și unul mai luminos. Dacă funcția nu este prezentă pe camera sau telefonul pe care îl folosiți puteți face acest lucru manual, din setări, modificând timpul de expunere (de preferat), lăsând ISO-ul cât mai mic posibil. Vă recomand folosirea unui trepied pentru a evita pe cât posibil schimbarea cadrului, dar și pentru a stabiliza camera/telefonul dacă este folosită expunerea lungă.

Pentru cei ce nu cunosc setările manuale vă povestesc pe scurt despre cele 3 de bază ce influențează lumina:
Timpul de expunere (shutter speed) este viteza cu care „îngheață fotografia”. Acesta poate fi setat la majoritatea camerelor între 1/4000 (a 4000-a parte dintr-o secundă) și 30′ (30 de secunde) ceea ce înseamnă un timp extrem de scurt (ex. fotografierea unei picături de apă în timp ce cade) sau unul lung (folosit obligatoriu pe trepied; ex. cadre nocturne prin care se obține mai multă lumină, cadre cu o stradă aglomerată pe care trec mașini și lasă în urmă o lumină a farurilor). Vă recomand să pozați (din mână) întotdeauna mai rapid de 1/150.
Diafragma (aperture) reprezintă succesiunea de lamele din interiorul obiectivului ce se deschid și închid pentru a lăsa lumina să pătrundă către senzorul camerei. Aceasta este responsabilă și pentru efectul de bokeh (blur) atunci când fotografiați un subiect și fundalul este neclar. Diafragma poate avea setări de la f1.2 (sau chiar mai puțin în cazuri excepționale), ceea ce înseamnă că lamelele sunt deschise la maximum și intră foarte multă lumină, dar zona de focalizare este foarte mică, uneori chiar și câțiva cm dacă subiectul este fotografiat de aproape (asta ar însemna ca ochii să fie clari, iar zona din față, nasul, să fie neclară, la fel și ce se află mai în spate, urechile), până la f32 (sau mai mult) ce înseamnă că lamelele vor fi închise la maximum și va intra foarte puțină lumină spre senzor dar profunzimea zonei de focus va fi una foarte mare, în acest fel dispărând efectul de fundal în ceață. Pentru fotografia de peisaj este recomandată o diafragmă f8-f10, în funcție și de celelalte setări, dacă vă permite și timpul de expunere, dacă aveți un trepied, etc.
ISO-ul reprezintă lumina adăugată digital pentru a suplimenta nevoia în cazul în care ajungeți la setări maxime cu celelalte două setări. De exemplu, dacă folosiți timpi de expunere mai mari de 1/60 sunt șanse să aveți poze mișcate/tremurate, dar asta veți observa tocmai acasă, pe ecranul mic nefiind foarte evidente, iar dacă deschideți diafragma la maximum și tot nu este suficientă lumină, e momentul să apelați la ISO. Această setare, însă, vine cu un compromis, adaugă zgomot de imagine pe fotografiile voastre. Cu cât ISO-ul crește, cu atât zgomotul va fi mai mult și mai deranjant. Este recomandat ca la început să faceți probe cu fiecare treaptă a ISO și când încep să vă deranjeze puricii de pe fotografii, să vă setați bariera și să nu treceți de acel nivel. E recomandat să folosiți mereu cea mai mică opțiune, ISO 100 (unele camere foto profesionale au chiar mai puțin).

Așadar, după ce expuneți corect fotografia (nu vă iese tremurată, aveți o profunzime de câmp bună pentru a avea o fotografie clară și evitați pe cât posibil zgomotul de imagine), puteți obține cele trei cadre, fie manual prin modificarea setărilor, fie prin folosirea modului de braketing.

În continuare, urmând a uni fotografiile pentru o panoramă, am fotografiat VERTICAL, în modul portret, pentru a avea cât mai mult în cadru, atât din cer, cât și din pământ, chiar dacă voi tăia din ele după ce le lipesc. (Desigur, unii vor putea spune că acest procedeu nu era necesar dacă se fotografiază cu un obiectiv wide, cu un unghi foarte larg în care tot cadrul meu intra dintr-o singură fotografie. Desigur, ați fi putut fotografia dintr-o bucată, doar că rezoluția ar fi fost una jalnică dacă se mai și taie mult din cer și pământ pentru a păstra esențialul, prin metoda mea obținându-se o calitate foarte bună a imaginii la o rezoluție uriașă)

Pentru panorama mea am folosit 9 fotografii HDR (fiecare formată din 3 cadre cu expuneri diferite, cum am vorbit mai sus), deci un total de 27 de cadre realizate manual (ulterior renunțând la câteva din partea dreaptă, după cum vedeți). Acestea trebuie să conțină o zonă de tranziție între ele pentru a le uni automat și a forma o panoramă din toate cele 9 (27) de cadre ce deține încă foarte multă informație legată de zonele luminoase și umbrite.

Cel mai frumos pas este acela prin care prelucrați fotografia finală pornind de la panorama creată cu grijă și răbdare, prelucrare ce ține de preferințele fiecăruia, fotografia fiind o artă subiectivă, în care aveți libertatea de a crea. Personal îmi place să amplific puțin unele zone ce pot fi puse în valoare, fără să exagerez și fără să duc fotografia în zona „science fiction”.

Am fotografiat RAW cu Sony A5100 și obiectivul Sony 55-210mm, iar pentru prelucrarea fotografiilor de la început și până la final am folosit Adobe Lightroom, aplicație ce o puteți testa gratuit pentru 30 de zile, iar apoi veți fi nevoiți să o cumpărați.

Sau…

La telefonul ăla smart aveți în camera foto o funcție pentru HDR. Puteți s-o folosiți și să scăpați de tot deranjul de mai sus 🙂

0 comentarii
0 like-uri

Articole similare

Lasă un răspuns

Despre mine

Salut! Eu sunt Cosmin și sunt pasionat de fotografie și de gaming. Aici voi posta conținut despre cele două cât și despre tehnologie, gadgeturi și alte surprize :)
Bine ai venit!

Categorii
Articole recente
Abonare

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.